PRIMAVARA
*****
Fulgii răzleţi, din ultima ninsoare,
Dispar în raza caldă de soare.
În stâna oilor zburdă mieii,
Iar Ghioceii îşi scutură clopoţeii.
Înmiresmata iarbă, ce abia mijeşte,
O nouă primăvară prevesteşte.
E poate cea din urmă primăvară,
Ce splendoarea învierii desfăşoară.
Pomii îşi pun coroana înflorată,
Reiau a frunzelor verde meteahnă.
Răspândesc în raza-mprăştiată,
A primăverii noi, crudă mireasmă.
Parfumul florilor în zare răspândit,
Tresaltă, ca din somnul nopţii ridicat.
Azurul albastru sub soare întrezărit,
Pentru un nou început s-a dedicat.
Tresare un freamăt din putere divină,
Cu, căldura şi lumina îmbrăţişat.
Mi se deschide a Edenului grădină,
Unde mă cheamă veșnicul Împărat.
Şi primăvara intră în inima mea,
Sub fiorii unei rugăciuni mai profunde.
Sufletul meu însemnat ca o divină stea,
E purtat de Isus pe-a luminii unde.
Însetată viaţa după eternitate,
În sufletul meu flămând după lumină.
Sub năzuinţe de poruncă cercetate,
Găseşte nectarul, ca albina-n grădină.
Această primăvară îmi aminteşte,
De zorii unor dimineţi divine.
Şi imnul bucuriei înfloreşte,
Căci iată Isus după noi revine.
Amin!